Andrei Ichim are 21 de ani și este student în anul III la Facultatea de Istoria și Teoria Artei, urmând să își susțină în acest an universitar lucrarea de licență. A absolvit Colegiul Național „Spiru Haret”, unde a urmat profilul științe sociale.
Expoziția Arta? Acasă!, organizată între 10 și 12 iunie 2022 la Știrbei47, a fost prima sa experiență curatorială propriu-zisă, prin care a reușit să rupă bariera dintre privitor și lucrare artistică. Printre pasiunile sale se numără mobilierul și hainele vintage, vinylurile, desenul, fotografia, istoria arhitecturii, cinematografia (fiind chiar cinefil), baletul și, bineînțeles, opera.
1. Știu că urmează să intri în ultimul an de studii de licență de la Facultatea de Istoria și Teoria Artei. Cum de ai ales specializarea aceasta și cu ce crezi că rămâi în urma parcurgerii acestui ciclu de studii?
Am ales-o pentru că am fost mereu pasionat de partea artistică. De când eram mic am oscilat între lucrurile pe care aș putea să le fac: întâi a fost arhitectura, apoi pictura, după, teatrul și scenografia, iar ulterior mi-am dat seama că sunt foarte pasionat de haine și mă gândeam la design vestimentar. Într-un final, când simțeam că nimic nu mă mulțumește, am cunoscut în clasa a XII-a un tip care ne-a prezentat în cadrul unei ore de curs Facultatea de Istoria și Teoria Artei. Atunci am realizat că poate asta este ceea ce ar trebui să fac: să învăț teorie, iar apoi să urmez drumul pe care mi-l deschide. M-am consultat cu diriginta mea, care este profesoară de istorie și mi-a confirmat faptul că programul mi se potrivea și aș putea încerca.
În ceea ce privește aportul lucrurilor pe care le-am învățat până acum în această școală, simt că ele nu mă ajută în mod special; se pune foarte tare accentul pe arta românească veche, și nu reușesc să mă identific cu acest tip de discurs.Dintr-o impresie foarte boemă pe care o aveam față de acest program de studii, unde mă așteptam să învățăm despre tehnici sau secrete din artă, m-am simțit lovit de situația în care se aprofundează subiecte care în ochii mei nu sunt atât de mult căutate sau de relevante.
2. Care a fost conceptul curatorial al expoziției pe care ai organizat-o? De ce „Arta? Acasă!”?
„Arta? Acasă!” a fost o temă de examen și am fost rugați să privim în jurul nostru și să observăm ce ne deranjează în actualele expoziții și muzee. Mi-am dat seama că există de fiecare dată o barieră între artă și public, creându-se astfel o oarecare stare de înstrăinare. Am vrut prin Arta? Acasă! să rup aceste bariere și să permit vizitatorilor să se integreze și să interacționeze cu spațiul expozițional.
Mi-am dorit să împart spațiul de la Știrbei 47 pe încăperi și astfel am venit cu trei colțuri complet diferite. Colțul Milenei am vrut să păstreze aerul vintage al clădirii, colțul Ralucăi să fie oglinda unei sufragerii, un fel de „gathering spot”, iar colțul Ancăi, Carlei și al lui Robert să păstreze ideea unui studio.
3. Cum i-ai descoperit pe artiștii pe care i-ai inclus în expoziție?
Toți artiștii pe care i-am inclus în eveniment îmi sunt prieteni și i-am ales deoarece am vrut să creez un spațiu foarte „homey”. Astfel, m-am gândit că s-ar preta mai bine să integrez oamenii apropiați mie într-o expoziție cu acest gen de temă.
Pe Milena Muranyi o știu încă din liceu, de când eram amândoi voluntari și pot spune că i-am urmărit parcursul artistic aproape pas cu pas. Pe Raluca Duțescu am avut ocazia de a o cunoaște în mediul online, unde am observat că este și ea studentă tot în cadrul UNArte. Mi-a plăcut mult rezultatul ei artistic și am ținut neapărat să aduc către public munca ei. Pe Anca Ioana Dinu, Carla Vlad și Robert Roca i-am întâlnit datorită universității și am click-uit instant.
4. Pe baza a cărui criteriu ai selectat lucrările aflate în expoziție?
Am fost în atelierul Milenei ca să selectez 2-3 lucrări, însă uitându-mă printre toate mapele ei am dat de o serie de studii realizate după modele și am hotărât instant că le vreau în expoziție pentru că erau complet diferite față de ceea ce prezenta ea în mod normal publicului. Mi s-a părut că este momentul oportun ca oamenii să descopere și o altă latură de-a ei.
Pe Raluca ama rugat-o să facă o selecție de poze din care să pot alege, însă după ce le-am văzut am început să caut variante prin care să pot expune toate cele cinci serii trimise de ea. Mi-au plăcut atât de mult încât nu am exclude nici măcar pe una dintre ele.
În cazul celor trei prieteni de la secția de design vestimentar a fost puțin mai complicat, întrucât în aceeași perioadă se desfășura și expoziția de final de an de la facultate.
5. A fost prima ta experiență în calitate de curator?
Prima mea experiență curatorială s-a datorat Laboratorului Artistic. În primul an de facultate m-am ocupat de social media și timp de câteva luni pot spune că am curatoriat digital. Practic, acum la Știrbei47 a fost pentru întâia oară când am lucrat cu adevărat cu artistul, cu spațiul și cu oamenii din jurul meu.
6. Îți dorești să curatoriezi pe cont propriu sau te-ar interesa și un proiect colaborativ?
Am fost de fiecare dată adeptul muncii în echipă și sunt convins că un proiect colaborativ ar fi o experiență mult mai plăcută.
7. Clasica întrebare : ce planuri de viitor ai?
Sunt genul de persoană care nu se poate rezuma la un singur lucru și pe viitor îmi doresc să pot combina cu curatoriatul cu celelalte pasiuni, precum scenografia și fotografia.
8. Ce consideri că te-a modelat cel mai tare din domeniul cultural?
Opera. De la 11 ani sunt în operă: acolo am crescut, acolo m-am dezvoltat ca persoană și o pot numi a doua casă. De aici mi-a fost alimentată pofta de artă, fiind înconjurat constant de costume, decoruri, muzică și balet.
9. Ce simți că te împiedică în parcursul tău artistic?
Mă consider a fi obstacolul cel mai mare în a realiza majoritatea planurilor pe care mi le-am propus. Problema nu ține de lene sau de lipsa de perseverență, însă de faptul că dau randament doar în punctul în care mă simt cel mai împăcat cu mine, iar aceste momente sunt perturbate de anumiți factori externi.
10. Cum percepi peisajul artistic bucureștean actual?
Mi se pare că a început să se coloreze, să apară tot experiențe artistice la tot pasul, iar lucrul care mă mulțumește cel mai tare este atunci când văd aglomerație și, mai ales, fețe noi.