1. Cum ți-ai dat seama că vrei să urmezi o facultate de arte? Dar specializarea -grafică-?
La început eram focusată pe matematică și pe fizică, însă, în același timp, atunci când trebuia să îmi rezolv temele, desenam în schimb pe caiete. Mama mea a observat cât de mult timp începeam să acord desenatului și m-a încurajat să continui în acest sens. 
Începând cu clasa a VII-a am avut o profesoară de pictură la școală care mi-a spus că nu am ce căuta la un liceu de arte, în momentul în care i-am arătat desenele mele. Acest fapt m-a făcut chiar să mă gândesc să abandonez ideea. Totuși, în clasa a VIII-a ni s-a schimbat profesoara de pictură de la școala din nou, iar aceasta mi-a dat numărul de telefon al domnului Aurel Bulacu, ce a fost directorul liceului Tonitza. M-a chemat în atelierul său pentru a se uita peste portofoliul meu și pentru ca tatăl meu să se convingă de faptul că merită să mă înscriu la un liceu de arte, iar spre surprinderea amândurora, mi-a spus că am șanse fiu admisă (asta în condițiile în care eu la acel moment nu aveam nici măcar portofoliul terminat, iar admiterea era într-o lună). Odată ajunsă la liceul de arte, mi-am dat seama că sunt în locul potrivit și am optat pentru facultate în aceeași direcție.
În privința specializării, am optat pentru grafică pentru că mi se părea că acolo pot face orice- pictură, sculptură, chiar și digital. Îmi place să știu din toate câte ceva și să am o paletă largă de instrumente. Ceea ce mi-am ales era complet diferit față de rigiditatea matematicii cu care eram obișnuită. Aici aveam libertatea să fac ce vreau.  

2. Pe ce pui accentul în lucrările tale? Ce teme abordezi frecvent?
Găsesc lucruri care mă pasionează, iar apoi fac conexiuni între ele. Mă atrage tot ceea ce ține de senzația de nostalgie și de ceea ce mi-a plăcut în adolescență. Găsesc interesantă și arta comercială( care e de obicei de prost gust) și vreau să demonstrez în lucrările mele că poate fi făcută și din pasiune, nu doar cu scop financiar. Comercialul e o parte din copilăria mea, a tuturor chiar, iar acum îl reinterpretez ca adult. 

3. Ce te inspiră să creezi- de la ce pleacă ideile tale?
Pur și simplu pornesc de la observarea detaliilor din viața mea cotidiană. 
Spre exemplu, am realizat un proiect -Time Pass-, bazat pe observarea modului în care mi-am vopsit părul pe parcursul liceului. Am ajuns la concluzia că de fiecare dată când aveam o criză existențială mă exteriorizam prin a-mi modifica cumva părul. Creațiile mele sunt, așadar, un mod de documentare al experiențelor.
4. Ce artist simți că te influențează?
Sunt mai mulți. Aș porni cronologic din momentul în care am început artiști care să mă inspire. 
Primul ar fi  Damien Hirst, pentru că este pe de-o parte comercial, însă în același timp face și artă de galerie. L-am găsit prin intermediul colaborărilor sale cu actori și cântăreți foarte comerciali. Pe același fond mă atrage și Andy Warhol.
Îmi place foarte mult și ceea ce face David Hockney datorită culorilor și a stilului din lucrările sale.
Un alt artist ar fi John Baldessari, pentru carisma din arta sa, umorul și sarcasmul său, dar și pentru temele abordate.

5. Ce reprezintă arta pentru tine?
Ceva făcut cu un motiv. Sunt destul de sigură că este rezultatul unei documentări, a unei cercetări, fie că este vorba despre un studiu în care descoperi formele așa cum sunt ele în realitate, fie despre tehnica mediului în care lucrezi sau despre un performance sau o instalație. O faci ca să descoperi ceva. Mi se pare că pe acest fond artiștii învață încontinuu. Ceea ce expui este practic rezultatul încercării tale de a învăța ceva. Mai sunt de părere și că toate obiectele care ne înconjoară acum sunt rezultatul unei întrebări pe care și-a pus-o un artist la un moment dat.

6. Ce simți că te-a ajutat cel mai mult în evoluția ta artistică?
Cel mai mult cred că m-a ajutat faptul că nu mă pot concentra pe un singur lucru și mă îndrept către mai multe direcții în același timp.
Nu prea zic nu la oportunități. Spre exemplu, vara trecută am primit la o academie o ofertă de job care era în afara ariei mele de lucru. Am învățat aici programare, web building, game development, aptitudini de lucru pe care le pot folosi acum în documentarea mea pentru disertație, care se axează pe industria digitală.

7. Ce dificultăți simți că ai întâmpinat ca artist aflat la început de drum?
Cea mai mare dificultate am întâmpinat-o cu figurile care ar fi trebuit să mă îndrume, dar câteodată au ales să îmi „taie craca de sub picioare”. Ei își doreau să mă îndrume înspre o direcție mai clasică, însă am vrut să le dovedesc că pot face și ceva mai neconvențional.

8. Cât timp petreci în atelier?
Îmi petrec cam toată ziua în atelier. Fie că lucrez pentru job, pentru firmă sau pentru facultate, prefer să petrec cât mai mult timp acolo pentru că e -my safe space-. E locul în care îmi vine inspirația. Când m-am mutat în chirie, am căutat special ca apartamentul să aibă o cameră ce poate fi transformată în atelier, fiindcă știam că am neapărat nevoie de acel spațiu pentru activitățile mele.

9. Ai nevoie de o anumită stare atunci când începi să creezi sau inspirația îți vine pur și simplu?
În general nu mă apuc să creez dacă nu am avut ceva care să mă inspire, adică un anumit motiv în spate. Dacă am o predare obligatorie, caut neapărat ceva care să mă inspire, fie un afiș, fie un proiect vizual care mă atrage. Merg pe principul potrivit căruia dacă nu sunt inspirată nu-mi iese nimic, așa că mai bine nu lucrez până la momentul potrivit.

10. De care moment din parcursul tău artistic ești cea mai mândră?
Sunt mândră ce tot ceea ce am făcut până acum pentru că nu cred că mă definește ceva anume deocamdată. Dacă sunt mândră de ceva ce știu că va veni în viitor, mă simt motivată să cresc cât mai mult. În interior, sper că acel punct va veni la momentul potrivit. Pot spune, totuși, că sunt mulțumită de mine în fiecare zi. 

11. Ce planuri ai pentru viitor?
Greu de spus, mai ales că nu zic nu la nimic.
Momentan, am firma, iar din toamnă ne vom apuca serios de treabă. Fără spun prea multe, este un match-making între persoane creative ce vor să se ajute reciproc pentru a duce la capăt proiecte realizate din pasiune. 
Cred că cel mai mare vis al meu ar fi să expun fie la Tate Modern, fie la Bienala de la Veneția. Este foarte important pentru mine să rămân în zona de galerie în paralel cu ceea ce mai fac pe lângă. Vreau să am un proiect memorabil care știu că va inspira pe cineva la un moment dat.

Back to Top